COMUNA DUBOVA
20 ian. 2008
Comuna Dubova, Judetul Mehedinti
Localizare: în SV judeţului, la
Organizare teritorială : Comuna este formată din satele Plavişeviţa, Baia Nouă, Dubova, Eibenthal şi Tisoviţa
Organizare administrativ teritorială : 1968-
Populaţie: la recensământul din 1930 Dubova: 508 locuitori români bufeni; Eibenthal: 590 locuitori cehi; Ogradena Veche:771 loc. români; Ogradena Nouă: 250 locuitori (59,6% cehi); Baia Nouă: 642 locuitori (50,80% cehi); Plavişeviţa: 534 locuitori români; Tisoviţa: 318 locuitori români; populaţia comunei în 2002: 1081 locuitori
Forme de locuire temporară în afara satului: sălaşe:
Resurse: suprafaţă agricolă, fond forestier, activităţi lucrative miniere (secţii de exploatare, pendinte, din 1991, de S.C. Silicor
Instituţii: şcoli nivel secundar
Monumente de arhitectur ă religioasă : Mănăstirea Mraconia, biserica din Dubova cu hramul Naşterea Maicii Domnului, Troita din Dubova
Potenţial turistic :
tabără anuală de pictură ,
tabără de elevi,
cabane de vacanţă
pensiuni turistice
Relaţii interculturale : Rotary Club, Slagelse-Antsvorkov (Danemarca)
Calendar :
"Masuratul Oilor" prima sambata a lunii mai- Dubova
"Nedeie" la sărbătoarea de Sf. Maria Mică, 8 septembrie, Dubova
"Farsane" sarbatoare ceheasca, februarie, Eibental
"Sfanta Varvara" 3 decembrie, Baia Noua(Ziua Minerului)
Obiceiuri tradiţionale : măsuratul oilor la stână (în prima duminică a lunii mai)
Activităţi tradiţionale specifice : creşterea animalelor (capre, oi, vaci), la cele aproape 50 de sălaşe, pescuitul cu setca, culesul din natură (fragi, căpşuni sălbatice, mure, măceşe)
Instalaţii tradiţionale : mori cu ciutură la vechea Plavişeviţa: Moara din Sat; Moara din Mijloc, Moara de
EIBENTHAL sat
Locaţie: în partea SV a comunei Dubova,
Istoric: legat de evoluţia celorlalte sate ceheşti din zona Banatului (Bigăr, Gârnic, Sfânta Elena, Sfânta Elisabeta, Ravensca, Frauwiessen, Şumiţa), care iau naştere în anii 20 ai sec. XIX; atrase de promisiunile tentante ale administraţiei austro-ungare (sprijin bănesc, atribuirea terenurilor de construcţie şi arabil, scutirea de impozite funciare, dobândirea gratuită a lemnului de construcţie şi a grânelor pentru un an de zile, etc.), aproximativ 35 de familii din zona oraşelor Plzen, Pribram, Kladno călătoresc cu plutele de
După 1995 guvernul Cehiei sprijină o serie de iniţiative ale comunităţii locale:
şcoala, purtând numele lui Alois Jrasek, clasic al literaturii cehe care a scris despre satele din Clisura Dunării,
asfaltarea şoselei,
centrala telefonică digitală
Populaţie: 590 locuitori cehi în 1945, 404 locuitori în 1977, 375 locuitori în 1992 şi 308 locuitori în 2002; în 1965-
Biserica: 1847 – prima biserică de lemn, ulterior demolată; 1912 noua biserică cu hramul Jan Nepomuk, în care a fost instalată orga vechii biserici catolice din Orşova, purtând semnătura meşterului vienez Josef Seyberth; pictura bisericii a fost refăcută în 1988-1989
Scoala: 1848 – prima şcoală; până în 1873 în reţeaua şcolilor grănicereşti, cu limba de predare germană; în perioada următoare, până la sfârşitul primului război mondial, limba maghiară; 1920 – acord internaţional între statele român şi cehoslovac, stipulând prezenţa cadrelor didactice din Cehoslovacia la şcoala din Eibenthal
Produse culturale: portul tradiţional al pemilor (Böhmen-locuitori ai Boemiei, Cehia), rezervat zilelor de sărbătoare, prezintă o variantă reconstituită a portului urban din zona oraşelor Plsen, Kladno, Pribram, locul de origine al primilor colonişti; artă populară-broderia tradiţională cehă cu fir colorat pe mătase; împletituri, coşuri de spate (brente), din coajă de copac (Şumiţa); plastica mică-sculptura în lemn (strunjire), cu subiect laic şi religios (meşteri: Ştefan Benedict, Vikente Cipera)
Calendar
-obiceiuri de peste an:
colindatul de Crăciun şi Anul Nou;
Lăsatul Secului - Săptămâna Mascaţilor - Farşang;
Udatul fetelor de Paşti;
Arderea vrăjitoarelor - Palim Elii;
Prăjina de Armindeni;
afumături, a colacilor „pemeşti”
Alte informatii despre EIBENTAL
- comună, în anii 1965-1968, formată din satele Baia Nouă şi Eibenthal
- centru minier carbonifer:
- 1840 - se descoperă zăcăminte de huilă şi se deschid primele galerii; apare noul sat Baia Nouă;
- 1856 - 1858 prospecţiuni geologice asupra zăcămintelor de crom din zona Filipacioaca şi Puşcarski;
- o linie de cale ferată îngustă lega exploatarea de
-obiceiuri legate de ciclul vieţii - nunta;
-sărbători ale comunităţii catolice:
- pelerinajul anual la „Maria Ciclova” (Ciclova
- Posviceni - Sfinţirea hramului pe 16 octombrie, de sfinţii
Purtarea Maicii Domnului - în advent - Postul Craciulnului;
Gastronomie: reţete pentru prepararea clătitelor din aluat de cartofi, a verzei cu afumături, a colacilor „pemeşti”
1.DEFILEUL DUNARII-CAZANE
Al doilea fluviu al Europei ca dimensiuni, dupa Volga, Dunarea isi are izvoarele pe teritoriul Germaniei, in Muntii Padurea Neagra। In drumul sau spre varsare, Dunarea strabate Europa de la vest la est pe o lungime de 2860 km, adunandu-si apele de pe o suprafata de 805.300 km patrati.
Dunarea se formeaza la Donaueschingen (678 m), din unirea a doi afluenti de dimensiuni reduse – Brege si Brigach – ce-si au izvoarele sub Varful Kandel (1241 m). Bazinul Dunarii ocupa 8% din suprafata Europei, extindandu-se pe teritoriul a opt tari – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Romania, Bulgaria si Ucraina. Fluviul s-a format la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, prin drenarea unor lacuri de mari dimensiuni, din bazinele Vienei, Panonic si Pontic – resturi ale Marii Sarmatice, existente inainte de ridicare muntilor Alpi, Carpati, Dinarici si Balcani. Acolo unde Dunarea a strapuns aceste bariere montane au fost puse in evidenta vestitele porti sau defilee, dintre care se remarca Devin si Portile de Fier, care au separat cursul Dunarii in trei sectoare: superior (alpin), mijlociu (panonic) si inferior (pontic), acesta din urma identificandu-se cu sectorul romanesc.
Dunarea strabate regiuni variate sub aspect morfogenetic, munti vechi hercinici (Padurea Neagra), munti tineri, ce apartin lantului alpino – carpato – balcanic, podisuri si campii, caracterizate de climate diferite, de la cel temperat, cu influente oceanice, baltice si submediteraneene, la cel temperat continental.
Se presupune ca Defileul “Portile de Fier” provine dintr-o veche stramtoare marina, care facea legatura intre Lacul Panonic, din Vest, si Lacul Pontic, ce ocupa actualul spatiu al Campiei Romane. cu timpul, apele fluviului au sapat in sisturile cristaline, granite si calcare cel mai spectaculos defileu european. Conform unei alte ipoteze, defileul s-ar fi format prin captarea de catre un rau, ce curgea spre Lacul Pontic, a unei Dunari vechi, ce curgea spre Lacul Panonic.
Defileul “Portile de Fier” este caracterizat de o alternanta a sectoarelor de bazinete depresionare cu sectoare inguste, diferentiate morfologic si structural. Formele de relief din sectorul de defileu prezinta o bogatie si varietate iesite din comun. Dincolo de Cazanele Mari, apele fluviului patrund in micul bazinet Dubova, ce are forma unui golf cu aspect semicircular. In aval de Dubova, Dunarea patrunde in Cazanele Mici, formate din Ciucaru Mic (313 m), pe stanga, si Mali Strbac (626 m), pe dreapta, masive calcaroase de varsta mezozoica. In acest sector, cu o lungime de circa 3,6 km, albia atinge cea mai mica latime din defileu, 150 m. Peretii verticali ai Ciucarului Mic au un aspect ruiniform, pe politele calcaroase facandu-si loc tufarisuri de liliac salbatic, carpinita si scumpie. In aval, peretele de calcar al Ciucarului Mic este spintecat de paraul Mraconia, un mic golf al lacului patrunzand pe Valea Mraconiei spre amonte.
2.Pestera Veterani – odinioara sanctuar al lui Zamolxis
Dupa confluenta cu paraul Plavisevita, Dunarea intra in cel de-al treilea sector de ingustare, Cazanele Mari, flancat de abrupturile calcaroase ale Ciucarului Mare (316 m) si ale vecinului sau sarbesc, Veliki Strbac (768 m). Peretii Cazanelor Mari au inaltimi de peste 200 m, iar latimea medie a albiei este de 150 m. in peretii Ciucarului Mare se deschid mai multe guri de pestera, dintre care doua sunt mai importante, Gura Ponicovei si Veterani. Pestera Gura Ponicovei prezinta mai multe niveluri de galerii, cele inferioare fiind active. Dintre galeriile fosile, cea mai spectaculoasa este Galeria Concretionara, precum si Sala Coloanelor. Aici, apa si timpul au creat stalactite si stalagmite de forme si marimi diferite, domuri si coloane, podeaua de calcita alba, gururi, perle de caverna, draperii etc. Tot in aceasta pestera au fost gasite oase de urs si de hiena de pestera, precum si de cultura halstattiana.
Pestera Veterani este cunoscuta din timpuri stravechi, fiind consacrata de daci drept sanctuar al zeului Zamolxis. In acest areal al Cazanelor Mari se dezvolta o flora diversificata, cu elemente central si est-europene, dar si elemente submediteraneene, endemisme si relicte iubitoare de caldura si uscaciune, dintre cele care au supravietuit epocii glaciare. Se remarca o serie de arbusti, precum liliacul, carpinita, artarul banatean, mojdreanul, scumpia, dar si numeroase alte varietati de stanjenei, campanule, lalele si ferigi, ce si-au gasit adapost in stancariile neospitaliere ale defileului.
SURSA:
http://www.e-referate.ro/referate/Defileul_dunarii2005-03-18.html
3.Ciucaru Mare si Cazanele Dunarii
Despre zona Cazanelor Dunarii s-a scris foarte mult in literatura turistica. Informatii mai mult sau mai putin complete despre valea Dunarii, fauna si flora zonei, punctele de atractie consacrate, in speta Cazanele Mari si Mici, Valea Mraconiei si altele gasim in toate ghidurile turistice ale zonei, fie ca e vorba despre monografii ale judetului Mehedinti, ale cursului Dunarii sau ale muntilor Almaj. Aceste lucrari fiind la indemana oricui, s-ar putea spune ca nu mai avem ce adauga in interesul promovarii acestei zone sau pentru a stimula curiozitatea iubitorilor de natura si drumetii.
Insa punctul de pornire in realizarea excursiei pe dealul Ciucaru Mare l-a constituit doua surse de informatie care nu sunt folosite de cei care se multumesc sa traverseze zona cu masina. Dealul Ciucaru Mare este de fapt malul romanesc al Cazanelor Mari. Si este totodata si singurul punct de belvedere asupra acestora, in lipsa unei calatorii cu vaporul pe Dunare. Dupa constructia barajului de la Portile de Fier I, ridicarea apelor Dunarii a impus mutarea soselei de pe malul romanesc prin spatele Ciucarului Mare, odata cu stramutarea localitatii Dubova, situata la poalele acestuia.
La Dubova ajungem pe DN 57, dinspre localitatea Orsova (19km), pe un parcurs pitoresc. Soseaua urca in curbe stranse pentru a cobori apoi in localitatea Ieselnita. De aici, drumul insoteste malul stang al Dunarii, unde s-au construit zeci de case de vacanta in ultimii ani, ajungand pana foarte aproape de intrarea in Cazanele Mici. Aici malurile se strang, soseaua de pe malul sarbesc se ridica la inaltime si dispare intr-un tunel iar cu privirea vrajita de salbaticia locurilor, de verticalitatea ametitoare a peretilor de stanca nu ne dam seama cand ajungem la varsarea Mraconiei in Dunare. Aici peisajul e dominat de sculptura megalitica recent terminata: regele Decebal.
Cazanele Mici se continua la fel de spectaculoase pana la deschiderea neasteptata a golfului Dubova. Chiar de partea cealalta a foste depresiuni inundate, se zareste silueta trapezoidala a Ciucarului Mare, in varful caruia vom urca azi.
Dunarea sapa in malul romanesc o curba pronuntata, soseaua ii parcurge conturul si ne aduce in localitatea Dubova. Cateva serpentine mai stranse si ajungem la punctul de pornire pe traseu. O tablita ne indreapta pasii pe marcajul triunghi galben. Urcam de la sosea cativa metri si intram intr-o padurice in care regasim liliac, carpen dar si specii de conifere. Poteca urca destul de pronuntat, inscriindu-se pe buza unui ogas. Marcajul este bun si ne indreapta catre culme, printr-un labirint de poteci si potecute spalate de ploi. In spatele nostru incep sa se ridice inaltimile molcome ale Almajului. Prin poienile lor, vedem salase si clai de fan.
Odata urcusul terminat (maxim 25 de minute de la plecare), mergem drept pe un platou in care incep sa rasara stanci. Poteca este lata si ne conduce fara gres drept inainte. Iesim dintre copaci si in maxim 40 de minute de la plecare ajungem pe buza abrupturilor ce coboara din Ciucaru Mare direct in Dunare.
Prima imagine este una absolut fanatstica pentru cei mai putin obisnuiti cu salbaticia si grandoarea peisajului montan : la picioarele noastre se gaseste Dunarea, foarte ingusta in acest sector (250 pana la 450 de metri). Cleanturi prapastioase de calcar alb coboara din locul unde ne aflam catre fluviu. Dincolo, pe malul sarbesc se ridica cu mult deasupra, silueta muntelui Veliki Strbac (768m). Soseaua de dincolo se unduieste la cativa metri deasupra apelor.
Pentru a avea o imagine cat mai completa asupra Cazanelor Mari, putem urma fara dificultate marginea dealului, atat spre sud cat si spre nord. Ocolind numeroasele doline care ciuruiesc platoul pe care ne aflam, in maxim 1 ora putem vedea noi si noi perspective asupra fluviului si asupra clisurii. Indreptandu-ne, de pilda, spre nord, ajungem intr-un loc unde prin iesirea din aval a Cazanelor Mari, putem zari Dealul Ciucarul Mic (fratele omonim care strajuieste Cazanele Mici), o parte din Cazanele Mici si culmi indepartate ale Muntilor Mehedinti. Nu trebuie sa plecam fara a ajunge la marginea nordica a Ciucarului Mare de unde avem o larga si minunata vedere asupra golfului Dubova pe unde am venit.
Revenirea la sosea o facem pe acelasi drum. Sa incercam sa fim atenti in zonele expuse soarelui pentru ca izolarea acestui loc il face habitatul ideal al viperei cu corn. Putem zari insa, pentru delectarea noastra, broaste testoase, scorpioni si fluturi.
Deosebit de interesante sunt dolinele de diferite dimensiuni pe care le vom gasi una langa alta pe platoul Ciucarului Mare: funduri de caldare, uneori cu cate un sorb ce permite drenarea apelor catre subteran, perforat si acesta de cavitati.
Incercati sa rapiti 2 ore din timpul vostru daca ajungeti in zona si sa urcati pe Ciucaru Mare. Veti avea cu siguranta ce arata si ce povesti.
Sursa
http://salvamont.org/main/articole/show_ro_t_ciucaru-mare_i
Abonați-vă la:
Postări (Atom)